În ultimii 5 ani de Divorce Journey am auzit de multe ori povești îmbibate cu regret. Ce e surprinzător, însă, este că arareori oamenii aveau regretul faptului că au divorțat. Mai degrabă era regretul faptului că:

• Nu au divorțat mai repede;
• S-au căsătorit cu persoana nepotrită;
• Au ignorat semnele încă de la începutul relației etc.

Deci, se pare că citatul faimos se adeverește:

“E mai bine să regreți ce ai făcut decât ce n-ai făcut.”

Paul Arden

Chiar și așa, indiferent de motivul sentimentului de regret, știm cu toții că nu se simte bine. Ne macină, nu ne lasă în pace, ne ține trezi noaptea. 

Mintea noastră este otrăvită de “cum ar fi fost dacă…”, mai ales dacă sentimentul de regret vine din cauza unui motiv care ne-a “mâncat” mai mulți ani din viață.

În primul rănd, să vă zic ceva ce-am auzit la Pera Novacovici chiar azi și mi-a plăcut: regretul este masturbare mintală.

Nu ajută la nimic, nu schimbă cu nimic trecutul. Singurul motiv pentru care merită să te uiți înapoi este pentru a trage linia și a scoate niște învățăminte. Orice secundă în plus petrecută acolo este o secundă în minus în momentul prezent.

În al doilea rând, am să vă spun de ce cred eu că regretul este inutil: pentru că întotdeauna iei cea mai bună decizie pe care o poți lua în clipa asta.

Chiar și cei mai proști, mai leneși, mai dezinformați și mai ignoranți oameni de pe planetă au un instinct biologic de supraviețuire. Și supraviețuirea nu se referă doar la masă, casă și sex; supraviețuirea, în contextul acesta, se referă la supraviețuirea egoului.

Fie că apelăm la strategii de negare, de manipulare, de minciună sau orice altceva, întotdeauna vom face ce e mai bine pentru ca egoul nostru să rămână în picioare. De asta e și așa de greu să ne iluminăm sau să avem o “moarte a egoului”, pentru că e extremde  bine ancorat în instinctul nostru de supraviețuire.

Acum, când luăm orice decizie – bună sau mai puțin bună – o facem pentru că asta considerăm că este cel mai bine pentru supraviețuirea noastră. Adică pentru supraviețuirea egoului.

La fel, orice decizie am luat în trecut – bună sau mai puțin bună – a fost din aceleși considerente.

Cu alte cuvinte, dacă am fi luat o altă decizie în trecut, una pe care acum, uitându-ne retrospectiv,  o considerăm “mai bună”, s-ar putea ca rezultatul să fi fost dezastruos!

De ce?

Pentru că ne-am fi pus egoul în pericol!

Hai să facem un exercițiu. Gândește-te la o decizie pe care o regreți teribil. Să zicem că și tu, la fel ca multe cliente Divorce Journey, regreți că nu te-ai despărțit de fostul partener mai devreme.

Cam cât de “mai devreme” crezi că ar fi fost bine? Să zicem cu 5 ani mai devreme.

Acum amintește-ți cum erai tu în anul acela. Amintește-ți cu lux de detalii ce minte aveai, ce dezvoltare emoțională aveai, ce grup de prieteni, ce situație financiară, ce nivel de sănătate.

E foarte probabil să descoperi că dacă ai fi divorțat atunci, ai fi fost distrus.

Pentru că nu erai pregătit să faci acest pas, pentru că aveai nevoie să mai înveți una-alta, pentru că aveai nevoie de un alt nivel de putere personală ca să iei acea decizie.

Deci dacă ai făcut sau n-ai făcut ceva, nu e pentru că ești prost, inconștient sau mai știu eu ce: e pentru că era cea mai sigură cale pentru supraviețuirea egolului tău la momentul respectiv.

Și da, tot zicem că egoul e rău, că trebuie să scăpăm de el, să ne iluminăm, bla-bla, dar egoul e cel care ne ține în viață. Egoul face bani, egoul are grijă cum arătăm, egoul se zbate să ne fie mai bine. Dacă am fi toți iluminați, am fi ultima generație de homo sapiens! :))

Așadar, lasă sentimentul de regret să plece din viața ta pentru că ai făcut tot ce-ai putut mai bine cu informațiile, puterea și înțelepciunea pe care o aveai atunci.

Iar acum ești mai matur, mai deștept și mai copt datorită acelor evenimente.

Cu drag,

Moni, colega Gabrielei