Cum să mă regăsesc pe mine, să fiu bine după divorț?

cine ești

Continui cu seria întrebărilor primite de la voi:
„Cum să mă regăsesc pe mine, să fiu bine după divorț?”

Dar înainte de a răspunde la întrebare, îți amintesc că mai sunt doar 2 zile în care Grupul de Suport după Divorț, locul unde poți să te regăsești, este deschis pentru înscriere.
Așadar, dacă vrei să începi o călătorie de vindecare și transformare împreună cu mine, mai ai timp să te înscrii doar azi și mâine.
Iar dacă ai nevoie de mai multe detalii, scrie-mi un mail sau da-mi un mesaj, și te voi ghida pas cu pas.

Cum mă regăsesc pe mine după divorț?

Că să găsești răspuns și soluție la această întrebare, ai nevoie să faci un proces de introspecție și să vezi unde și când te-ai pierdut pe tine.
Cel mai probabil ca urmare al unui lung șir de compromisuri sau poate chiar sacrificându-ți valorile.
Am fost învățați să facem asta, să renunțăm la noi de dragul relației, a liniștii și a siguranței unui viitor împreună, până ce moartea ne va despărți.

Relația de cuplu aduce multe beneficii, dar dacă nu este gestionată corect poate avea și acest efect – pierderea identității.

După un timp în care suntem „noi” nu mai știi cine ești doar „tu”. Parcă ți s-a șters complet din memorie faptul că până la 20-30 de ani, când te-ai căsătorit, știai exact cine ești, ce vrei, ce-ți place…
Acum ai nevoie de un proces pentru a ajunge din nou la locul acela de încredere și siguranță, pe care ți-l dă redescoperirea propriei identități.
Iar pentru aceasta este necesară eliberarea tuturor emoțiilor negative neprocesate din trecut.

Dar de ce e atât de important să ne regăsim, și încă cât mai rapid cu putință?

Pentru că în acest proces de redescoperire nu mai suntem singuri. Probabil că avem și copii, care se uită la noi și care învață ce înseamnă să fii adult (chiar dacă nu ai copii, crede-mă că există un copil în interiorul tău care se bazează pe adultul care ai devenit azi).

Dacă noi rămânem într-o stare de confuzie și durere pentru prea mult timp, copiii noștri învață că nu se pot baza pe adulții din viața lor, și se „super-responsabilizează”. Adică preiau ei rolul de adult.

De cele mai multe ori, la nivel subconștient, punem povara emoțiilor noastre și a vieții noastre nevindecate pe umerii micuți ai copiilor noștri.

„Ne lăsam cu toată greutatea” emoțională pe ei. Și sperăm să nu-i strivim. Atunci când plângem sau ne plângem în fața lor, sau suntem furioși și ne răcorim pe ei, sau îl vorbim de rău pe fostul partener (celălalt părinte, pentru cel mic), de fapt asta facem, îi încărcăm emoțional. Pentru un copil de 5 sau 9 sau 15 ani este o greutate și o durere inimaginabilă (e greu și pentru un adult, știm bine!).

Mulți părinți simt cumva asta și duc repede copilul la psiholog, câteodată și pentru a-și ușura sentimentul de vinovăție. Dar și cel mai savant specialist de pe pământ, ce ar putea să facă într-o oră, dacă restul săptămânii copilul este hrănit cu durerea sau furia ta?

De aceea trebuie să ne salvăm întâi pe noi, că să putem să-i ocrotim pe cei dragi.

Se zicea în popor că „timpul le vindecă pe toate”! Probabil era o încurajare când nu ți se oferea altă soluție. Mie mi se pare acum o vorbă mioritică. Părerea mea este că timpul nu vindecă rănile, doar ameliorează durerea.
Iar procesul poate dura mult prea mult și între timp apar victimele colaterale, copiii nevinovați.

Da, din păcate mulți facem greșeala asta, dar azi consider că e o inconștiență să fii un adult „bolnav” de emoțiile negative ale unui divorț și să nu ți le tratezi. Acestea sunt foarte molipsitoare și în scurt timp cei din jurul tău se vor molipsi. Sau se vor feri de tine ca să nu se îmbolnăvească (dacă ne întrebăm unde ne sunt prietenii), sau sunt condamnați la durere, dacă nu au cum să se izoleze (copiii și părinții, de obicei).


Dacă te întrebi cum să mă regăsesc pe mine, Grupul de Suport după Divorț este exact programul de transformare de care ai nevoie pentru a te vindeca, pentru a-ți asigura liniștea sufletească și o viață echilibrată și pentru a-i proteja pe cei dragi de o suferință care nu e a lor,

Ce alegi?
– Poți să mai aștepți (cum am așteptat și eu o perioadă), să-ți vindece timpul durerea. Sau să mai citești citate motivaționale pe net și să mai pierzi câteva luni sau chiar ani în suferință și confuzie.
Iar între timp să alergi cu copilul de la un terapeut la altul, întrebându-te cum să-l ferești mai bine de trauma divorțului.
Sau
– Poți să începi în mod conștient
 un proces personal de vindecare și transformare (chiar dacă trebuie să faci un efort), să rezolvi problemele tale de adult, ca să fii capabil să asiguri liniștea și echilibrul în jurul tău.

Noi te așteptăm în grup!

Împreună cu cei înscriși deja am început pregătirile de drum.
Nu uita, doar azi și mâine te mai poți înscrie!

Multă inspirație,
Gabriela

Leave A Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *