“Soarele strălucește și pentru cei corecți, și pentru cei incorecți.”
Matei 5:45
Ne place să credem că viața e corectă. Că cei răi vor fi pedepsiți, că cei buni vor fi premiați, că dacă suntem oameni ok și acționăm moral o să ne fie, per total, mai bine.
Și nu zic că nu-i așa – și cu siguranța nu zic că n-ar trebui să fim oameni morali, oricare ar fi rezultatul. Dar cred că e timpul să conștientizăm că regula de mai sus nu se aplică întotdeauna.
Poate că Dumnezeu/Allah/Jah/Nimeni va face dreptate după ce plecăm de aici. Poate că “dreptatea” pe care noi o considerăm în anul 2022 nu se potrivește cu “dreptatea”, din perspectiva lui Dumnezeu/Allah/Jah/Nimeni. Poate că – și mai mult ca sigur – mintea noastră limitată nu va putea niciodată să cuprindă înțelepciunea supremă a Universului.
Însă un lucru pe care îl putem observa de aici, din lumea materială, este că lucrurile nu sunt întotdeauna juste.
Oameni foarte răi ajung să aibă vieți frumoase și morți ușoare.
Oameni foarte buni ajung să aibă vieți grele și morți și mai grele.
Părinți buni primesc copii cu probleme.
Parinți răi primesc copii extraordinari.
Cele mai bune intenții duc la cele mai mari atrocități.
Cele mai rele intenții duc la cele mai frumoase binecuvântări.
Ne ajută, emoțional și psihologic, să considerăm că am înțeles logica lui Dumnezeu/Allah/Jah/Nimeni, însă adevărul este că lucrurile arareori stau așa cum am citit noi în basme că ar sta.
“Monica, eu tocmai am divorțat, vreau materiale despre divorț, nu despre filosofie.”
Cred că ăsta este cel mai “despre divorț” material posibil. Pentru că dacă te uiți la propria ta viață, răspunde la o problemă fundamentală pe care probabil că mulți dintre voi o aveți.
E posibil să fi fost înșelat, bătut, trădat, dezamăgit, abuzat, descurajat, umilit și/sau distrus de fostul partener.
Și e posibil ca acest fost partener să aibă o viață foarte bună acum. Poate (aparent) mai bună decât o ai tu.
Nu sunt puține cazurile în care partenerii care înșeală ajung să rămână mult și bine cu amanta/amantul.
Sau parteneri care abuzează emoțional să fie iubiți și apreciați de o lume întreagă.
Sau părinți rău-voitori să fie iubiți extraordinar de tare de copiii lor.
Pentru că așa cum spuneam mai sus, viața nu este întotdeauna corectă. Doar pentru că cineva ți-a făcut un rău, nu înseamnă că va primi pedeapsa pe care tu consideri că o merită. Poate că o va primi mai târziu, după moarte sau poate niciodată. Asta e treaba lui Dumnezeu/Allah/Jah/Nimeni, nu a noastră.
Așadar, dacă acum, după despărțirea de fostul partener, te surprinzi fiind furios, te simți nedreptățit, cauți moduri prin care să te răzbuni, pentru că simți că e dreptatea ta și că lumea asta trebuie să fie corectă față de tine… îți pierzi timpul.
Tot ce faci în momentele astea e să pierzi timp prețios din viața ta pentru a încerca să aduci “justiție” în viața celuilalt. Și, până la urmă, cum toți clienții noștri realizează, nu ești tu cel care poate aduce justiția. Tot ce poți să faci e să-ți vezi de fericirea ta.
“Cea mai bună răzbunare e să nu fii ca cel care te-a rănit.”
Marc Aureliu
Nu sună la fel de satisfăcător ca o răzbunare “clasică”, dar e adevărul.
N-o să poți să-i iei jobul lui Dumnezeu/Allah/Jah/Nimeni și să te apuci să faci tu viața mai corectă. N-ai puterea, n-ai dreptul, n-ai cunoștințele necesare.
Tot ce poți să faci e să întorci privirea către tine, către viața ta, și să încerci să trăiești tu cât mai corect, să faci tu cât mai mult bine și să fii tu mulțumit cu persoana care ești. Ce se întâmplă cu ceilalți nu mai e responsabilitatea ta.
Vorbim despre furie, nevoie de răzbunare și alte sentimente la fel de “frumoase” la Academia Post-Divorț.